Imperativ

Nu-mi spune ce muncești toată ziua
Spune-mi la ce îți fuge gândul în timpul programului

Nu-mi spune câți stau lângă tine când râzi
Spune-mi câți stau cu tine în mijlocul focului, fără să dea un pas înapoi

Spune-mi ce te face să te ridici când nu este nimeni lângă tine
Spune-mi cât poți trăi cu durerea, a mea sau a ta
Fără a încerca s-o ascunzi sau s-o vindeci

Spune-mi dacă poți trăi cu insuccesul, al meu sau al tău
Fără a-ți transforma zâmbetul dimineața

Nu-mi spune cât iubești această lume
Spune-mi de ce adormi în poziția fetusului uneori

Și după toate aceste mărturisiri
Arată-mi locurile care te fac să vibrezi

Lasă-mă să te privesc lângă un pui de câine

În timp ce creezi ceva cu propriile mâini

Lasă-mă să te îmbrățișez după un coșmar

Pe melodia ta preferată.

 

 

 

 

(Adaptare după un poem englezesc)