Muzicanții din Frankfurt

Undeva în Frankfurt, peste râul Main, trece un pod unde se organizează concerte în fiecare zi. Indiferent de vreme. De la un răsărit la altul.

Este o orchestră atipică. Angajează membrii noi zilnic, deși răutăcioșii ar spune că funcționează cu circuit închis.

Vin trecători din toate colțurile lumii să vadă cel mai colorat grup de muzicanți. Unii trec cu pas rapid și le fac poze în același ritm. Alții petrec ore bune pe pod în încercarea de a asculta cât mai multe povești pe portativ.

Cei mai curajoși se alătură concertului. Vin pregătiți cu propriul instrument muzical și se conformează armoniilor.

Mai vezi și chipuri triste sau furioase la vederea spectacolului.

În fiecare zi, melodiile se schimbă. Orchestra deține un repertoriu în toate limbile lumii, probabil.

La baza podului, ești atras de muzica instrumentală și pe măsură ce urci, primești o invitație la un vals vienez împletit cu blues, jazz și ritmuri din America Latină.

Sigur că pare haotic. Dar la un moment dat, ajungi să rezonezi cu un singur instrument, un singur ritm, un singur gen muzical. Este exact twistul pe care l-ai adăuga, chiar tu, operei stradale.

Vezi muzicanții aceia care au rol de backing vocals? Au chitarele dezacordate. Și corzile s-au rupt…

Cei din orchestră au contract de confidențialitate și exclusivitate. Nu pleacă nimeni, niciodată.

O bunicuță trece cu pas vioi prin mulțimea de curioși, oftând. Nepotul ce-i îmbrățișează mâna dreaptă o întreabă:

” De ce- offfff- bunica? ”

” Pentru că nici acum nu au înțeles că două suflete se sudează cu un fir de iarbă proaspătă.”

“Ce se aude, bunica?”

“Concert de lacăte, om mic!”